PAREREA EI
PAREREA LUI
Pentru ca am citit saptamana asta un articol (cu care am rezonat partial) despre copii si pentru ca in ultimul timp nu am mai scris pe blogul meu asa cum nici Teo nu a mai scris pe blogul ei , am decis sa abordam amandoi aceleasi subiecte pe un nou blog.
Cum de doua luni si jumatate familia nostra e compusa din doi membrii plus o jumatate am crezut ca ar fi o idee destul de buna sa imi expun gandurile si simtirile legate de acea mica jumatate.......adica Mihnea.
Sa incep cu ce ar fi trebuit sa constituie concluzia gandurilor mele "daca nu ai un copil inseamna ca ai trait aproape degeaba"....si acum o sa va explic si de ce.....Din "experienta" mea de "adevarata" viata de aproape doua luni jumatate va pot spune ca un copil te trece la un alt nivel al simtirilor. Daca ma intreaba cineva de ce am vrut un copil nu as sti sa ii raspund nici in clipa de fata....probabil primul raspuns care imi vine in minte este "pentru ca a vrut Teo" dar acum ca ma gandesc la alegerea asta cred ca a fost intradevar cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata in viata asta de 30 de ani.
Asa cum am fost intrebat in primele zile cand devenisem tata "si?.....cum te simti acum tatic?", iar raspunsul meu a fost "ca si pana acum.....nu il cunosc inca...si nu am nici o simtire". Intradevar asa a fost in primele doua zile pentru ca nu il cunosteam decat din poze, dar odata cu venirea acasa totul sa schimbat. Poate ca in primele cateva saptamani (care au trecut foarte repede) relatia nostra ...adica EU - Mihnea a fost destul de nepersonala pentru ca asa cum eu invatam despre el asa si el invata despre viata...deci in concluzia cam toata lumea invata despre toata lumea.
Acum de cand a inceput sa fie mai expresiv: sa scoata diferite sunete (nu plansete), sa zambeasca, sa se miste intr-un ritm ametitor si mai ales sa creasca, acum este perioada in care l-am descoperit si pot spune ca il cunosc "de-o viata", mi se pare ca suntem prieteni si sper sa ramanem asa.
Ca si "parinte" ......eu nu ma simt "parinte" deloc...asa cum nu ma simt nici "sot". Teo este doar Teo...nu este "sotia mea"...pentru ca nu e proprietatea "mea" si cred ca degeaba esti sot si sotie daca nu sunte-ti defapt buni prieteni.....exact asa si cu Mihnea, nu ma consider "parinte" ci mai degraba un frate sau prieten mai mare....care are datoria de a veghea asupra bunei sale cresteri.
Si pana acum doua luni jumatate aveam datorii (sunt o persoana mai cheltuitoare)...dar de atunci incoace datoriile cele mai mari sunt unele morale. Sistemul de valori si principii a fost bulversat total pentru ca acum El = Mihnea este primul om in stat si trebuie tratat ca atare. Cred ca inainte de a fi Nasture aveam o vaga idee despre responsabilitate, dar acum cred ca sunt la un alt nivel. Parca intr-un anumit fel simt o oarecare "mila" pentru cei ce nu au copii, pentru ca ei nu stiu ce inseamna adevarata viata. Eu nu am multa experienta de viata cu Mihnea dar sunt sigur ca ceva mai "challeng-ing" de atat nu exista pe lume.....si anume...sa iti cresti copilul/copii.
Se spune ca sunt trei lucruri importante in viata...sa plantezi un pom, sa construiesti o casa si sa faci un copil.....eu cred ca sistemul de valori este altfel structurat...si anume cred ca singurul lucru important in viata este sa ai un copil....restu sunt desertaciuni si vorbe'n vant.....nimic nu mai ramane dupa tine decat copilul tau si asa cred ca poti fi nemuritor pentru ca o mica parte din tine este inevitabil parte din el.
Ca un sfarsit al primului post pe acest blog-dual va voi spune ce este o Galbinutza.....si ce rol are ea in lume. Cred ca toata lumea cunoste harnicele vietuitoare care zboara din floare in floare si polenizeaza "natura" producand o "licoare" (apreciate inca din antichitate) = miere. Singurul aspect gresit al acestor vietuitoare este numele....care, sa fiu sincer nu le caracterizeaza deloc si cred ca au fost victimele unei grave greseli de traducere. Daca tot corpul lor este Galben de ce sa le numim "Alb"inutze....cred ca cel mai potrivit ar fi sa se numeasca "Galb"inutze. Aceasta este o poveste pe care i-am impartasit-o lui Mihnea intr-una din discutiile nostre.....si asta arata ca imaginatia functioneaza atunci cand este nevoie de ea.
Multumesc Mihnea pentru ca ma ajuti sa imi "re"dezvolt imaginatia.
M
M mare, m mic...am primit o TEMA: M...prima tema pentru acest blog.
Mie mi-a venit in gand sa facem un blog impreuna, el s-a gandit sa scriem in paralel despre cate o tema.
Eu cred ca va fi un blog cu TEME, o joaca intre noi 2 si restul (daca vreti), o alta modalitate de comunicare si descoperire in scris.
Poate ca ne vom iubi mai mult sau ne vom certa mai des, vom deschide cutii ale Pandorei si ne vom impaca cu pasiune sau doar vom vorbi despre mancare, jocuri, pampersi, activitati sportive si filme, relatand sau cerand opinii, blogul o sa isi decida singur soarta.
Devin serioasa acum, copilul sta cuminte, bicicleste si ghegaie si ma pot gandi la: Tema M; subtema: CE INSEAMNA SA AI COPIL
M-Mihnea copilul meu si al prietenului meu (si sot); SA AI COPIL INSEAMNA: aaa...inseamna sa......stiu sigur ca: imi e bine, imi e mai bine ca inainte, bate orice satisfactie de alt ordin.
Din momentul in care a aparut pe lume, copilul m-a angajat la un „serviciu de 24/24 pe viata”, cu un Regulament de ordine interioara pe care il descoper pe parcurs.
Din momentul in care a aparut pe lume, copilul m-a angajat la un „serviciu de 24/24 pe viata”, cu un Regulament de ordine interioara pe care il descoper pe parcurs.
Nu stiu sa spun multe, sunt cu copilul meu doar din 2 septembrie, traiesc clipa de clipa cu el si nu stiu sa spun mare lucru. EU sunt tot EU dar totul se raporteaza la EL...sa fie ingrijit, iubit si atunci el raspunde cu zambete largi si chiote, cu o privire indragostita care te soarbe cu veselie si atunci imi e cel mai bine.
Inseamna: sa nu mai stiu in ce zi esti sau cat e ceasul...sa nu mai am timp sa mananc la masa sau sa mestec... sa fac bai scurte de 5 minute..sa nu mai putem iesi noaptea prin cluburi...sa nu pot da intalniri la ore fixe...sa uit sa scriu de mana :)),...sa stau in pijamale aproape toata ziua...sa nu mai fie liniste...sa fac overcooked mancarea sau 2 suzete puse la sterilizat...sa fiu stresata ca nu sunt indeajuns de buna pentru El....ca nu am indeajuns de mult lapte.. sa dorm cu lanterna in pat (veioza de veghe nu avem).... sa joc Catan shhhhshaing sau imping la leagan...sa fac din laptop, FaceB si cartea Mama si copilul a lui Capraru parteneri de pat...sa ma relaxez seara spaland vase cat copilul sta cu tati...sa imi vina sa imi rod unghiile de nervi sau sa ma apuc de fumat intens cand vad ca l-am hranit, schimbat, mangaiat, alintat, dat suzeta si El tot plange-urla-smiorcaie...sa ma bucur ca ii place cum face aspiratorul si pot face curat....sa fiu permanent cu gandul la el...sa ma bucur ca sta in poala mea cat scriu doua fraze pentru blog etc.
DAR COPILUL meu (al nostru) propriu si personal IMI FACE BINE, creaza o dependenta benefica, care contribuie la intarirea unor simtaminte existente. Ajung sa dau o importanta mai mare familiei noastre, sa il iubesc mai mult decat la fel de mult pe prietenul meu,adica tatal lui, sa ma gandesc altfel la parintii mei care au trecut si ei prin momentele astea de fericire maxima cu mine si cu soramea (ea care era mai atractiva, mai expresiva, radea din orice), sa ma gandesc la felul meu de a fi (vreau sa fiu numai buna pentru el, sa ne potrivim, sa il pot coordona, ajuta, sa ii fiu (si sa ma simta) alaturi mult timp si sa ne iubim o vesnicie). Este ca si cum as inflori zilnic si vreau sa raman in toata splendoarea pentru cei 2 si restul lumii.
Sunt curioasa ce va spune prietenul...parca mi-a cam pierdut cuvintele intre timp (comunic si imi exersez memoria mai putin)...sunt curioasa ce vor spune si altii, poate vor fi mai concisi ca mine si nu o sa imi ramana decat sa zic :DA aveti dreptate sau sa ii combat.
Pentru ca am citit saptamana asta un articol (cu care am rezonat partial) despre copii si pentru ca in ultimul timp nu am mai scris pe blogul meu asa cum nici Teo nu a mai scris pe blogul ei , am decis sa abordam amandoi aceleasi subiecte pe un nou blog.
Cum de doua luni si jumatate familia nostra e compusa din doi membrii plus o jumatate am crezut ca ar fi o idee destul de buna sa imi expun gandurile si simtirile legate de acea mica jumatate.......adica Mihnea.
Sa incep cu ce ar fi trebuit sa constituie concluzia gandurilor mele "daca nu ai un copil inseamna ca ai trait aproape degeaba"....si acum o sa va explic si de ce.....Din "experienta" mea de "adevarata" viata de aproape doua luni jumatate va pot spune ca un copil te trece la un alt nivel al simtirilor. Daca ma intreaba cineva de ce am vrut un copil nu as sti sa ii raspund nici in clipa de fata....probabil primul raspuns care imi vine in minte este "pentru ca a vrut Teo" dar acum ca ma gandesc la alegerea asta cred ca a fost intradevar cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata in viata asta de 30 de ani.
Asa cum am fost intrebat in primele zile cand devenisem tata "si?.....cum te simti acum tatic?", iar raspunsul meu a fost "ca si pana acum.....nu il cunosc inca...si nu am nici o simtire". Intradevar asa a fost in primele doua zile pentru ca nu il cunosteam decat din poze, dar odata cu venirea acasa totul sa schimbat. Poate ca in primele cateva saptamani (care au trecut foarte repede) relatia nostra ...adica EU - Mihnea a fost destul de nepersonala pentru ca asa cum eu invatam despre el asa si el invata despre viata...deci in concluzia cam toata lumea invata despre toata lumea.
Acum de cand a inceput sa fie mai expresiv: sa scoata diferite sunete (nu plansete), sa zambeasca, sa se miste intr-un ritm ametitor si mai ales sa creasca, acum este perioada in care l-am descoperit si pot spune ca il cunosc "de-o viata", mi se pare ca suntem prieteni si sper sa ramanem asa.
Ca si "parinte" ......eu nu ma simt "parinte" deloc...asa cum nu ma simt nici "sot". Teo este doar Teo...nu este "sotia mea"...pentru ca nu e proprietatea "mea" si cred ca degeaba esti sot si sotie daca nu sunte-ti defapt buni prieteni.....exact asa si cu Mihnea, nu ma consider "parinte" ci mai degraba un frate sau prieten mai mare....care are datoria de a veghea asupra bunei sale cresteri.
Si pana acum doua luni jumatate aveam datorii (sunt o persoana mai cheltuitoare)...dar de atunci incoace datoriile cele mai mari sunt unele morale. Sistemul de valori si principii a fost bulversat total pentru ca acum El = Mihnea este primul om in stat si trebuie tratat ca atare. Cred ca inainte de a fi Nasture aveam o vaga idee despre responsabilitate, dar acum cred ca sunt la un alt nivel. Parca intr-un anumit fel simt o oarecare "mila" pentru cei ce nu au copii, pentru ca ei nu stiu ce inseamna adevarata viata. Eu nu am multa experienta de viata cu Mihnea dar sunt sigur ca ceva mai "challeng-ing" de atat nu exista pe lume.....si anume...sa iti cresti copilul/copii.
Se spune ca sunt trei lucruri importante in viata...sa plantezi un pom, sa construiesti o casa si sa faci un copil.....eu cred ca sistemul de valori este altfel structurat...si anume cred ca singurul lucru important in viata este sa ai un copil....restu sunt desertaciuni si vorbe'n vant.....nimic nu mai ramane dupa tine decat copilul tau si asa cred ca poti fi nemuritor pentru ca o mica parte din tine este inevitabil parte din el.
Ca un sfarsit al primului post pe acest blog-dual va voi spune ce este o Galbinutza.....si ce rol are ea in lume. Cred ca toata lumea cunoste harnicele vietuitoare care zboara din floare in floare si polenizeaza "natura" producand o "licoare" (apreciate inca din antichitate) = miere. Singurul aspect gresit al acestor vietuitoare este numele....care, sa fiu sincer nu le caracterizeaza deloc si cred ca au fost victimele unei grave greseli de traducere. Daca tot corpul lor este Galben de ce sa le numim "Alb"inutze....cred ca cel mai potrivit ar fi sa se numeasca "Galb"inutze. Aceasta este o poveste pe care i-am impartasit-o lui Mihnea intr-una din discutiile nostre.....si asta arata ca imaginatia functioneaza atunci cand este nevoie de ea.
Multumesc Mihnea pentru ca ma ajuti sa imi "re"dezvolt imaginatia.
