M'ancare

 Parerea LUI:

Cred ca virusul care bantuie si anima in acelasi timp planeta asta "inca" albastra pe care locuim este Foamea......si singurul antidot partial pentru boala asta incurabila este Mancarea. Daca ar fi sa filozofam un pic, mancarea este fenomenul in jurul caruia se invarte pamantul si nu invers, pentru ca foamea a ramas grija primordiala a omenirii chiar si in secolul asta atat de tehnologizat. 

   Cu toate descoperirile si toata tehnologia disponibila la momentul actual tot exista o mare parte din populatia globului care moare literalmente de foame......si grija fiecarui om , inca din preistorie si pana acum a fost "sa avem ce manca"....pana si "dragostea" trece prin stomac.....si la noi, la romani mancarea este undeva aproape de religie. Desi statistic noi ca est europeni consumam sau mai bine zis cumparam mancare de 2,5 ori mai multa decat am avea nevoie, cu toate astea suntem "la pitici" in comparatie cu tarile vest europe care consuma cam de 3,5 ori mai mult decat ar avea nevoie...dar America, tara tuturor fagaduintelor si posibilitatilor este lider detasat cu aprope de 5 ori mai multa mancare cumparata decat necesarul unui om normal. 

   Exista deja o industrie foarte bine dezvoltata, ce consta in scrisul "despre" mancare.....iar eu nu consider ca pot sau voi putea face parte din aceasta categorie de oameni "experti in mancare".

   Pe mine personal (poate si din cauza celor 60 Kg la care ma mentin de vreo 3 ani fara sa fac nici un efort) mancarea ma intereseaza sa fie buna la gust si cam atat. Cu toate astea nu pot face rabat de la unele aspecte pe care trebuie sa le indeplineasca aproape toate felurile de mancare pentru a ajunge la mine in stomac...si anume: trebuie sa NU fie fast food (pentru ca nu imi place sa mananc plastic...sau ma rog din ce fel de "materiale" or fi facute "sanvisurile" sau "saormele cu de toate" sau ce mai stiu eu ce porcarii de genu asta)....cu cat mai mult slow food cu atat mai bine, trebuie sa nu fie inecate in ulei sau untura (atentie colesterol), trebuie sa fie facute in casa pe cat posibil si cum spuneam undeva mai sus trebuie sa fie bune la gust.

   Pentru mine aspectul este pe planul 2.....prefer o mancare buna la gust care sa nu arate perfect, decat sa mananc 2 fire de iarba frumos aranjate pe o farfurie intinsa.

   Cred ca fiecarui om caruia ii place sa manance ceva bun trebuie sa ii placa sa si gateasca pentru sine sau pentru cei apropiati....asadar pot spune ca imi place sa mananc si binenteles imi place si sa gatesc. Nu sunt un conservator intr-ale felurilor de mancare ...incerc oricand am ocazia orice reteta de pe alte meleaguri care se poate prepara cu ce exista in momentul de fata pe piata din Romania (suntem foarte slabi in domeniul ofertelor de condimente, ierburi proaspete, ciuperci, sosuri si alte ingrediente care nu ar trebui sa lipseasca din bucataria oricarui om). 

   Ca si o curiozitate in legatura cu persoana mea....eu nu prea mananc pui, dar felul de mancare pe care l-as prepara la orice ora din zi sau din noapte si binenteles l-as manca la orice ora din zi sau din noapte, este un piept de pui cu menta, cascaval ras, coaja de lamaie si bacon (sau ceva costita afumata)....toate acestea facute pachet si prajite in tigaie = cel mai bun fel de mancare pe care l-am preparat eu vreodata. Ca si timp de preparare cred ca este undeva la maxim 15 minute o portie....pentru orice persoana indiferent cat de experimentata intr-ale gatitului.

   Ca orice roman cat de cat gurmand imi place si sa mananc si sa gatesc  "gratarul" (care ar trebui pus pe drapel alaturi de o halba de bere :)))), sarmalale bine facute, fasolea cu carnat (nu prea mananc fasole cu ciolan), ciorba de burta (la prima ciorba de burta facuta de mine sa branzit smantana pentru ca nu stiam cum trebuie adaugata), varza calita, gulas (ciorba), pestele la cuptor cu cimbru, sau placinta de peste cu cartofi la cuptor, ciupercile, spanacul...si ultimul preparat pregatit de mine cam cu 5 zile in urma - dulceata de gutui (in amintirea bunicii mele).

   Ar mai fi multe....multe de spus si de scris dar vreau sa inchei cu cateva sfaturi care cred eu se aplica oricui vrea cu adevarat sa traiasca o viata decenta indiferent in ce loc de pe planeta asta:

     - mergeti la munca sau la "servici" pentru ca altfel veti murii de foame - asta a demonstrat istoria :))

     - incercati sa mancati cat mai mult preparatele facute de voi in casa

     - spuneti NU fast foodului, sau macar incercati sa nu deventi dependenti de ele

     - mancati cu cat mai putine grasimi (deja aici "o ard" ca un nutritionist ce nu sunt)

    - incercati sa folositi la prepararea mancarii cat mai multe condimente naturale autohtone usturoi, ardei iute, ceapa.....condimentele mai tari sunt chiar benefice pentru organism.

     - cat de des aveti ocazia gatiti ceva in casa .....in detrimentul mancarii semi preparate sau gata preparate

     - o ultima descoperire a mea in materie de prajit carne - prajiti carnea in tigaie si atat (adica sa existe doar carnea si tigaia....fara pic de ulei)

     - cititi mereu etichetele alimenteleor pe care le cumparati...si aici nu ma refer doar la termenul de valabilitate...cat mai ales la ce contin acele alimente

     - NU cumparati mai multa mancare decat aveti nevoie

     - incercati pe cat posibil sa nu mancati seara dupa ora 20:00 sau noaptea (eu nu respect regula asta)

     - pastrati traditii ale mancarurilor din familie daca aveti posibilitatea ......eu de exemplu fac Saratele asa cum facea bunica mea

   Ca un ultim sfat: Bucurativa de mancare si nu o neglijati pentru ca ea este motorul vietii.

Pofta Buna :)

Parerea EI:

   Tot cu M incepe aceasta tema primita tot de la Alex...MANCARE...greu de povestit fiindca nu mai sunt asa activa in bucatarie, 75% din timp doar spal vase, in rest scroll-uiesc pe zecile de bloguri cu mancare si simt cum imi ploua'n gura (dar nu judecati o mancare intotdeanua dupa poza)

  Sunt FOOD-OHOLICA (FOODAHOLIC) fiindca am o mostenire genetica pentru a fi gurmand(a) (oare gurmandul ar trebui sa manance putin ? Nu se specifica in DEX acest aspect)...am primit o educatie intensa (principalul gand al familiei in care am crescut este „ce mancam ?” „Daca vine X in vizita cu ce il servim”... sunt curioasa din fire (ma incita si miile de retete de pe bloguri), as manca putin din fiecare ;D... prin mancare imi retraiesc trecutul, de care sunt legata cu nostalgie.

   Perioada liceului cu crenvusti supeerr roz de la Nela, cascaval si paine pufoasa (cine sta pe langa ITC poate isi mai aduce aminte de alimentara de la Nela)...

   Din timpul facultatii...ciorba de legume, cartofi prajiti (pentru cine mai prindea) sau piure cu snitel, salata de varza, orez cu lapte si crusta de scortisoara cu zahar...amintiri de la cantina de pe Colina..SAU bunatati de pe resourile cu rezistenta din caminul 15: cartofi prajiti la ceaun, tocanito-supo-salata boef (cu amestec de legume congelate) din pulpe de pui (nevoia te invata), ceai fiert de doua ori, ness super frecat, iaurt cu paine cu dulceata...

  Fiecare din familie si -a lasat amprenta la mine in suflet...mama mamei mele: Mamaco... cele mai bune prajituri, acoperite cu oglinda de ciocolata sau ninse cu albus vartos, cu creme delicioase cu arome unguresti, cozonaci cu multa nuca sau banale clatite, minciunele, toate numai cu ingrediente de calitate(daca nu le avea mai bine nu facea), ciorbe cu arome de toamna sau de chimen, sarmalute in frunza de varza, rulada cu carne, ou in mijloc imbracata in aluat, aripioare la cuptor cu pesmet chiar si senvisurile calde cu ceai de paducel sau cartofii la cuptor cu mult unt si branza framantata (mancati in serile de iarna), cafeaua tare si aromata cu zahar cubic, toate erau facute cu mandrie si perfectiune.

  Mama tatalui meu: Mamaia... un fel Giga de la scularie a famliei, din orice aliment putea gati ceva delicios care sa ajunga la toti, la ea nimic nu se pierde totul se transforma(acum nu se mai ocupa asa mult, zice ca e batrana si nu ii mai iese((eu ma gandesc cu drag si dor la ea si ii doresc sanatate multa si tot atata veselie, la cei 81 de ani)). Sarmale grase, cu ceapa calita si mult bulion, tocanite cu muuulllt bulion si usturoi, cu mamaliga calda, ochiuri prajite in sosul de la fosta friptura :)), ciorba din cap de peste, tocanita din cea mai ramas de la niste ardei grasi :)), o delicioasa cacao cu lapte, mic dejun cu oua fierte tari si curatate cu lingurita, rosii si ceai cu tei, musetel si menta, tort cu crema de cacao, prajitura semiluna inecate in nuca. Amintiri cu gust de Mamaia...si nimeni care a fost pe la ea nu are cum sa uite Ritualul statului la cafea cu picior peste picior, depanat amintiri si o farfurie cu biscuiti alaturi de cafeaua fiarta de doua ori (reteta pentru copii) si apoi ghicit in zat.

   Mama mea...Mama... ciudat si trist, nu stiu care era mancarea ei preferata (sau poate ca si mine, nu avea ceva preferat, iubea cam tot), dar trebuia sa gateasca mai mult dupa cererea publicului. Timpul petrecut cu ea a fost prea scurt, incerc sa renasc trairi la fiecare sarbatoare dar nimic nu e la fel. Imi aduc aminte de cozonacii ei de vis: grasi, pufosi, cu multa nuca, pe care ii mancam in ajun de Craciun sau la Paste, dimineata (proaspat scosi din cuptor, cu lapte rece ( sau un pic de vin asa cum imi place), de cele trei prajituri care stateau iarna la frig pe balcon, de biscuitii Coaja de copac sau cornutele cu crema de ciocolata, cornuletele cu nuca, de racituri si salate boeuf facute in miez de noapte (cu zarzavat taiat in sufragerie la televizor), de supa galbena din gaina de casa cu taitei fini (o mancam duminica pana nu mai ramanea nimic, in trei reprize: la pranz, dupa somnul de amiaza dar inainte de a merge la slujba de seara si bineinteles dupa ce veneam de la slujba), de piureul facut cu lapte si pulpe prajite sau borcanele de 800 g (care mi-au umplut sufletul cat am fost plecata la scoli) cu tocanite cu ceapa si carne de vita, ficatei cu sos sau pungile cu piftelute, snitele din piept de pui, snitele din mar, prajiturile cu mere, turta dulce de post..sunt multe ganduri care rasar de fiecare data cand vad ceva asemanator, dar gustul nu mai e la fel.

   Amintirile mele legate de mancare nu sunt legate doar de ele, dar Mamaia nu prea are dispozitie de bucatarit (mai mult de consumat, iar sanatatea ii permite sa manance 4 feluri de mancare la o masa (eu nu prea reusesc ;D)) iar Mama si Mama ei sunt „plecate”. Pot sa amintesc de bunatati servite acasa la Comanesti sau in vizitele de la unchiu sau gratarele de la nasi sau mesele la „cruscra” sau tot ce gateste prietenul meu, dar spre fericirea mea acestea sunt lucruri prezente, de care ma pot bucura oricand alaturi de ei.

   Sper la randul meu sa pot crea familiei mele amintiri frumoase cu gust de Mami.

M

PAREREA EI

M

M mare, m mic...am primit o TEMA: M...prima tema pentru acest blog.

Mie mi-a venit in gand sa facem un blog impreuna, el s-a gandit sa scriem in paralel despre cate o tema.

   Eu cred ca va fi un blog cu TEME, o joaca intre noi 2 si restul (daca vreti), o alta modalitate de comunicare si descoperire in scris.

   Poate ca ne vom iubi mai mult sau ne vom certa mai des, vom deschide cutii ale Pandorei si ne vom impaca cu pasiune sau doar vom vorbi despre mancare, jocuri, pampersi, activitati sportive si filme, relatand sau cerand opinii, blogul o sa isi decida singur soarta.

   Devin serioasa acum, copilul sta cuminte, bicicleste si ghegaie si ma pot gandi la: Tema M; subtema: CE INSEAMNA SA AI COPIL

   M-Mihnea copilul meu si al prietenului meu (si sot); SA AI COPIL INSEAMNA: aaa...inseamna sa......stiu sigur ca: imi e bine, imi e mai bine ca inainte, bate orice satisfactie de alt ordin.
Din momentul in care a aparut pe lume, copilul m-a angajat la un „serviciu de 24/24 pe viata”, cu un Regulament de ordine interioara pe care il descoper pe parcurs.

Nu stiu sa spun multe, sunt cu copilul meu doar din 2 septembrie, traiesc clipa de clipa cu el si nu stiu sa spun mare lucru. EU sunt tot EU dar totul se raporteaza la EL...sa fie ingrijit, iubit si atunci el raspunde cu zambete largi si chiote, cu o privire indragostita care te soarbe cu veselie si atunci imi e cel mai bine.

    Inseamna: sa nu mai stiu in ce zi esti sau cat e ceasul...sa nu mai am timp sa mananc la masa sau sa mestec... sa fac bai scurte de 5 minute..sa nu mai putem iesi noaptea prin cluburi...sa nu pot da intalniri la ore fixe...sa uit sa scriu de mana :)),...sa stau in pijamale aproape toata ziua...sa nu mai fie liniste...sa fac overcooked mancarea sau 2 suzete puse la sterilizat...sa fiu stresata ca nu sunt indeajuns de buna pentru El....ca nu am indeajuns de mult lapte.. sa dorm cu lanterna in pat (veioza de veghe nu avem).... sa joc Catan shhhhshaing sau imping la leagan...sa fac din laptop, FaceB si cartea Mama si copilul a lui Capraru parteneri de pat...sa ma relaxez seara spaland vase cat copilul sta cu tati...sa imi vina sa imi rod unghiile de nervi sau sa ma apuc de fumat intens cand vad ca l-am hranit, schimbat, mangaiat, alintat, dat suzeta si El tot plange-urla-smiorcaie...sa ma bucur ca ii place cum face aspiratorul si pot face curat....sa fiu permanent cu gandul la el...sa ma bucur ca sta in poala mea cat scriu doua fraze pentru blog etc.

    DAR COPILUL meu (al nostru) propriu si personal IMI FACE BINE, creaza o dependenta benefica, care contribuie la intarirea unor simtaminte existente. Ajung sa dau o importanta mai mare familiei noastre, sa il iubesc mai mult decat la fel de mult pe prietenul meu,adica tatal lui, sa ma gandesc altfel la parintii mei care au trecut si ei prin momentele astea de fericire maxima cu mine si cu soramea (ea care era mai atractiva, mai expresiva, radea din orice), sa ma gandesc la felul meu de a fi (vreau sa fiu numai buna pentru el, sa ne potrivim, sa il pot coordona, ajuta, sa ii fiu (si sa ma simta) alaturi mult timp si sa ne iubim o vesnicie). Este ca si cum as inflori zilnic si vreau sa raman in toata splendoarea pentru cei 2 si restul lumii.

     Sunt curioasa ce va spune prietenul...parca mi-a cam pierdut cuvintele intre timp (comunic si imi exersez memoria mai putin)...sunt curioasa ce vor spune si altii, poate vor fi mai concisi ca mine si nu o sa imi ramana decat sa zic :DA aveti dreptate sau sa ii combat.

  PAREREA LUI
  Pentru ca am citit saptamana asta un articol (cu care am rezonat partial) despre copii si pentru ca in ultimul timp nu am mai scris pe blogul meu asa cum nici Teo nu a mai scris pe blogul ei , am decis sa abordam amandoi aceleasi subiecte pe un nou blog.
  Cum de doua luni si jumatate familia nostra e compusa din doi membrii plus o jumatate am crezut ca ar fi o idee destul de buna sa imi expun gandurile si simtirile legate de acea mica jumatate.......adica Mihnea.
  Sa incep cu ce ar fi trebuit sa constituie concluzia gandurilor mele "daca nu ai un copil inseamna ca ai trait aproape degeaba"....si acum o sa va explic si de ce.....Din "experienta" mea de "adevarata" viata de aproape doua luni jumatate va pot spune ca un copil te trece la un alt nivel al simtirilor. Daca ma intreaba cineva de ce am vrut un copil nu as sti sa ii raspund nici in clipa de fata....probabil primul raspuns care imi vine in minte este "pentru ca a vrut Teo" dar acum ca ma gandesc la alegerea asta cred ca a fost intradevar cea mai buna alegere pe care am facut-o vreodata in viata asta de 30 de ani.
  Asa cum am fost intrebat in primele zile cand devenisem tata "si?.....cum te simti acum tatic?", iar raspunsul meu a fost "ca si pana acum.....nu il cunosc inca...si nu am nici o simtire".  Intradevar asa a fost in primele doua zile pentru ca nu il cunosteam decat din poze, dar odata cu venirea acasa totul sa schimbat. Poate ca in primele cateva saptamani (care au trecut foarte repede) relatia nostra ...adica EU - Mihnea a fost destul de nepersonala pentru ca asa cum eu invatam despre el asa si el invata despre viata...deci in concluzia cam toata lumea invata despre toata lumea.
  Acum de cand a inceput sa fie mai expresiv: sa scoata diferite sunete (nu plansete), sa zambeasca, sa se miste intr-un ritm ametitor si mai ales sa creasca, acum este perioada in care l-am descoperit si pot spune ca il cunosc "de-o viata", mi se pare ca suntem prieteni si sper sa ramanem asa.
  Ca si "parinte" ......eu nu ma simt "parinte" deloc...asa cum nu ma simt nici "sot". Teo este doar Teo...nu este "sotia mea"...pentru ca nu e proprietatea "mea" si cred ca degeaba esti sot si sotie daca nu sunte-ti defapt buni prieteni.....exact asa si cu Mihnea, nu ma consider "parinte" ci mai degraba un frate sau prieten mai mare....care are datoria de a veghea asupra bunei sale cresteri.
  Si pana acum doua luni jumatate aveam datorii (sunt o persoana mai cheltuitoare)...dar de atunci incoace datoriile cele mai mari sunt unele morale. Sistemul de valori si principii a fost bulversat total pentru ca acum El = Mihnea este primul om in stat si trebuie tratat ca atare. Cred ca inainte de a fi Nasture aveam o vaga idee despre responsabilitate, dar acum cred ca sunt la un alt nivel. Parca intr-un anumit fel simt o oarecare "mila" pentru cei ce nu au copii, pentru ca ei nu stiu ce inseamna adevarata viata. Eu nu am multa experienta de viata cu Mihnea dar sunt sigur ca ceva mai "challeng-ing" de atat nu exista pe lume.....si anume...sa iti cresti copilul/copii.
   Se spune ca sunt trei lucruri importante in viata...sa plantezi un pom, sa construiesti o casa si sa faci un copil.....eu cred ca sistemul de valori este altfel structurat...si anume cred ca singurul lucru important in viata este sa ai un copil....restu sunt desertaciuni si vorbe'n vant.....nimic nu mai ramane dupa tine decat copilul tau si asa cred ca poti fi nemuritor pentru ca o mica parte din tine este inevitabil parte din el.
  Ca un sfarsit al primului post pe acest blog-dual va voi spune ce este o Galbinutza.....si ce rol are ea in lume. Cred ca toata lumea cunoste harnicele vietuitoare care zboara din floare in floare si polenizeaza "natura" producand o "licoare" (apreciate inca din antichitate) = miere. Singurul aspect gresit al acestor vietuitoare este numele....care, sa fiu sincer nu le caracterizeaza deloc si cred ca au fost victimele unei grave greseli de traducere. Daca tot corpul lor este Galben de ce sa le numim "Alb"inutze....cred ca cel mai potrivit ar fi sa se numeasca "Galb"inutze. Aceasta este o poveste pe care i-am impartasit-o lui Mihnea intr-una din discutiile nostre.....si asta arata ca imaginatia functioneaza atunci cand este nevoie de ea.
   Multumesc Mihnea pentru ca ma ajuti sa imi "re"dezvolt imaginatia.